Zeii ațâță pe războinici

Apoi acolo-n adunare, având alături pe Atena, Ulise le-a vorbit din nou cu-atât de mare măiestrie, încât toţi s-au înduplecat.

S-au hotărât să stea la Troia, până vor cuceri oraşul regelui Priam cel bogat şi îl vor pedepsi pe Paris.

Astfel s-a început iar lupta. Oştile iar s-au înfruntat.

În faţa taberei troiene ieşise însuşi mândrul Paris, care era învesmântat într-o piele de leopard, având la şold o sabie, pe spate arcul şi o tolbă şi, în mâini, două suliţe. Dar văzându-l pe Menelau, soţul Elenei cea frumoasă, s-a-nspăimântat şi a fugit. A trebuit să vină Hector, cel mai viteaz dintre feciorii regelui Priam de la Troia, şi să-l întoarcă iar la lupta cu Menelau, soţul Elenei.

S-a-ntors la luptă din nou Paris, dar Menelau s-a repezit cu-atât de mare îndârjire, încât, de n-ar fi fost zeiţa iubirii şi a frumuseţii, să-i vină iute-ntr-ajutor, Paris ajungea atunci rob. Căci Menelau îl înşfăcase de coiful lui strălucitor pe Paris cel înfricoşat şi îl târa spre tabăra unde sălăşluiau aheii.

S-au dat iar multe lupte grele, până ce îndrăzneţul Hector a hotărât s-arunce-n mare pe-aheii care asediau oraşul tatălui său, Priam.

Şi-a luat rămas bun de la soaţă, preadevotata Andromaca, şi de la micul său fecior, Astianax cel drăgălaş, şi de la mama lui, Hecuba.

Nu ştia de se mai întoarce sau o să plece după luptă către regatul mohorât, unde domneşte zeul Hades.

Lupta s-a început în zori, precum vroise însuşi Zeus. Mai mult, chiar el s-a coborât pe creştetul muntelui Ida şi de acolo a zvârlit un trăsnet înspăimântător în tabăra lui Agamemnon. Oastea lui s-a înfricoşat şi a-nceput să se retragă.

Văzând că iarăşi grecii fug, Hera l-a rugat pe Poseidon să le vie în ajutor şi a trimis-o pe Atena să ia şi ea parte la luptă.

Dar chiar aşa, cu sprijinul zeiţelor Hera şi-Atena, grecii tot au fost puşi pe fugă. Troienii erau ajutaţi acum de preamăreţul Zeus, la rugăminţile lui Tetis cea cu picioare de argint.