Cronos se hotărăşte să-şi mănânce odraslele

Dorind să scape de primejdii, Cronos a făurit un plan. La fel ca tatăl său, Uranus, îşi va înlătura copiii, dar nu în temniţă, nu-n Tartar. Ştia el doar, destul de bine, că temniţele se deschid. N-a fost el însuşi zăvorât, şi n-a ieşit atât de lesne cu ajutorul mamei sale?

Primul copil născut de Reea a fost o fată: Hestia. Tatăl a şi cerut-o Reei şi a-nghiţit-o deîndată, sub ochii-ndureraţi ai mamei. O, ce-a mai fost pe biata Reea! … Cât a mai plâns! Însă zadarnic. De câte ori venea pe lume un nou copil, Cronos striga să i-l aducă, să-l mănânce.

Născuse până-n acea zi soţului său doi fii, pe Hades şi pe Poseidon, şi trei fete: pe Hestia, Demetra. Hera.

Sărmana mamă-nspăimântată era silită să-şi aducă ea însăşi pruncii nou-născuţi şi să-i dea hulpavului tată. Şi el, ca lupul când ajunge în ţarcul mieilor, la stână, îi înghiţea cât ai clipi.

Simţind apoi zeiţa Reea că este timpul să aducă pe lume-al şaselea copil, a alergat la buna Gheea. A hohotit în faţa ei:

— Ajută-mă, tu, mare Gheea, mamă a zeilor cereşti! … Şi tu ai suferit ca mine şi te-ai luptat cu soţul tău, ca să îţi scapi din Tartar fiii. Ajută-mă acum, o, Gheea… Vreau să-mi păstrez şi eu un fiu, pe ultimul vlăstar al meu, de foamea cruntă a lui Cronos…

Gheea a auzit pe soaţa zeului Cronos cum plângea, şi s-a înduioşat adânc. A cugetat un timp zeiţa: cum ar putea să o ajute pe greu lovita ei copilă? A cugetat şi a găsit că e mai bine s-o ascundă pe blânda Reea undeva, în timpul cât o fi să nască.

— Să nu mai plângi, i-a grăit Gheea. Te voi călăuzi, sărmano, în insula numită Creta. Este o peşteră acolo, adâncă, neagră, răcoroasă, în coasta plină de verdeaţă a unui munte drept, înalt… În peşteră vei naşte-n voie, şi ce va fi, vom mai vedea…