Fiica zeului Uranus

De-aceea a chemat în slavă pe fiica zeului Uranus.

Când Cronos îl lovise-n pântec pe soţul Gheei, pe Uranus, sângele i s-a scurs în ţărână. Acolo s-au născut giganţii. Dar picături din sucul vieţii i s-au prelins şi-n apa mării. Ele s-au prefăcut în spumă. Şi din această spumă albă s-a ivit cea mai minunată şi mai frumoasă dintre zeiţe. Era divina Afrodita. Purtată de Zefir, zeiţa a tot plutit pe apa mării, până în Cipru – insulă ce i-a rămas de-a pururi dragă.

Iară zeiţele-anotimpuri, sau horele, cum se numeau, s-au pogorât în jurul ei. Pe frunte au încununat-o cu flori şi văluri şi-o bentiţă, din aurul cel mai curat. I-au pus cercei cu pietre scumpe-n urechile trandafirii. Pieptul cel alb şi gâtul subţire i le-au împodobit cu salbe şi cu colane de argint; şi părul blond şi mătăsos l-au strâns uşor, cu multă grijă, într-o pieptănătură mândră, ce se numeşte „în corimb”.

Când au văzut-o pe-Afrodita intrând cu pasul legănat în fastuosul lor Olimp, zeii s-au ridicat cu toţii, năuci de-atâta frumuseţe, şi graţie, şi gingăşie.

Mulţi dintre olimpienii falnici au şi cerut-o de soţie; dar Moira hotărâse altfel. Cea mai frumoasă-ntre zeiţe a avut parte de bărbatul cel mai urât din tot Olimpul. S-a însoţit cu zeul faur, Hefaistos cel priceput, harnic, modest, însă schilod.

Copila zeului Uranus a primit de la Zeus cinstea de-a fi zeiţa dragostei, cea jinduită deopotrivă de muritori, ca şi de zei.

Vechea dorinţă a lui Zeus se împlinise, în sfârşit. Zeii Olimpului6, acuma, erau cu toţii doisprezece.

Dar asta nu-l mai mulţumea. Noul stăpânitor al lumii dorea să aibă, în Olimp, o curte mult mai mare decât o avusese Cronos.

De-aceea a mai poruncit să se adune în preajma sa şi alţi zei mari ca: Helios – superbul soare; Selene – argintia lună; Eos – sfioasa auroră cu razele-i trandafirii; Leto – zeiţa cea tăcută; Temis – copila lui Uranus, zeiţa ordinei depline şi a dreptăţii-n legiuiri. Un fiu pe care i-l născuse o pământeană de la Teba a devenit, de-asemeni, zeu, ocrotitorul podgoriei. Era Dionisos cel vesel.

Ba, după cât se povesteşte, Zeus a mai chemat la sine şi alte zeităţi: pe Hebe7 – ce ocroteşte tinereţea şi-i în Olimp paharnică; apoi pe hore8 şi charite9 – şase copile ale sale. Horele străjuiau Olimpul, lăsând perdelele de nori, să nu se vadă înăuntru, şi tot ele ocârmuiau şi anotimpurile-n lume.

Charitele subţiri, mlădii, pline de graţie, danţau, în timp ce muzele îi desfătau pe olimpieni cu armonii din cele mai fermecătoare.

De bună seamă că şi alţi zei mai populau-naltul Olimp, alcătuind cortegii mândre, ce-i însoţeau pe olimpieni, când petreceau sau se luptau, sau pedepseau pe muritori.