Fiul lui Zeus scapă cu viaţă

Văzând, din slava lui, stăpânul ce se întâmplă pe pământ, i-a şoptit repede lui Hermes:

— Fugi! … Zboară-ndată către Teba şi scapă-mi fiul din primejdii…

Noroc că-n toată vremea asta Dionisos era cu Mistis, în încăperea-ntunecată.

Hermes l-a luat pe micul zeu şi a plecat cu el în zbor, în timpul nopţii următoare. A zburat el, a tot zburat şi a ajuns în insula unde trăia o nimfă, Nisa5.

— Să îngrijeşti de acest zeu, fiul Semelei şi-al lui Zeus, mai mult decât de fiinţa ta, i-a poruncit pristavul nimfei.

— Voi îngriji, a răspuns Nisa, şi l-a ascuns în peştera cea mai umbroasă-a insulei, l-a învelit în vălu-i alb şi l-a împodobit cu flori.

Aici, în Nisa, s-a-nălţat zeul ferit de ochii Herei.

Şi crescând el mai mărişor, Zeus i-a dat ca-nvăţător pe un satir bătrân: Silen6

Satirul era gras şi vesel. Umbla întotdeauna beat, dai cu-o beţie inspirată, căci la beţie el putea să prevestească şi viitorul. Iar de cânta-n păduri satirul, până şi fiarele jucau. Codrul îşi clătina frunzişul. Chiar zeii se săltau adesea din jilţurile lor de aur, danţând cuprinşi de veselie, prin muntele cel ‘nalt, Olimp.