Luptele cu giganţii

Zeus domnea Olimp şi nu ştia că Gheea se hotărâse să-l lovească, fiindcă îi închisese pe fiii săi, titanii. – n Tartar. Ea mai avea nişte feciori. Aceştia se născuseră din picăturile de sânge, curse din rana lui Uranus, atunci când îl lovise Cronos cu secera de diamant. Din fiecare picătură suptă de ţărâna roditoare ieşiseră aceşti flăcăi. Şi ei crescuseră cât munţii, luând forme înspăimântătoare. Purtau bărbi lungi şi plete dese, ce le cădeau până la glezne. Picioarele lor colosale aveau, în loc de piele, solzi. Iar tălpile se prelungeau cu câte-un trup hidos de şarpe.

Fiii aceştia ai zeiţei au fost numiţi de ea giganţi1. Şi ei aveau puteri uriaşe, dar nu erau nemuritori, precum fuseseră titanii. Puteau să fie doborâţi, răpuşi cu armele, ucişi. Şi mama lor, zeiţa Gheea, dorind să-i apere de moarte, făcuse tainic nişte vrăji. În urma vrăjilor zeiţei, giganţii nu cădeau învinşi, decât dacă erau loviţi, cu armele. – n acelaşi timp, de-un muritor şi de un zeu. Mai mult, ea cunoştea o iarbă cu însuşiri miraculoase. Cine punea pe limbă iarba era ferit de lovituri date de fiinţe muritoare. Nu mai aveau deci să se teamă de moartea cea ne-ndurătoare fiii pământului, giganţii, dacă aveau această iarbă.

Fără să piardă vremea, Gheea i-a aţâţat pe-aceşti giganţi să-nceapă alt război cu Zeus. Şi nu e nici o îndoială că ei, giganţii, ar fi învins şi l-ar fi izgonit pe Zeus, plin de ruşine, din Olimp. Dar, cu puterile-i cereşti – de nu cumva s-o fi ivit, încă de pe atunci, trădarea – Zeus a şi aflat de planul pe care şi-l făcuse Gheea.

Mai înainte ca giganţii să fi putut căuta prin lume iarba aceea magică, Zeus a cerut soarelui să-şi stingă flacăra, de aur, luna să îşi acopere cununa-i mândră, argintie, cu un văl negru, nepătruns, iar aurora să-şi ascundă luminile-i trandafirii. În bezna care s-a lăsat giganţii n-au putut să afle miraculoasa iarbă, care-i ferea de lovituri. Numai şiretul stăpân, Zeus, cu un mănunchi de fulgere, îşi lumina drum pe pământ, căutând acele buruieni. El le-a găsit, le-a smuls grăbit şi le-a ascuns.

Primejdia se spulberase. Zeus era mai liniştit. Dar, împotriva farmecelor Gheei, îi trebuia şi-un luptător c-o fire muritoare, ca să-i învingă pe giganţi.

Şi Zeus a găsit pe-acel erou vestit, Heracle2, un luptător voinic, viteaz şi neînfricoşat de moarte.

Războiul aţâţat de Gheea era de neînlăturat…