Note

1. Giganţii reprezintă în legendele eline forţele oarbe ale naturii, a căror înfrângere a fost întotdeauna râvnită de oameni. Cel care, urmând pe Hesiode, îi descrie în versurile lui pe giganţi, cu o mare plasticitate de imagini, este poetul Apolodor din Atena.

2. Heracle, cunoscut la noi sub numele roman de Hercule, era fiul lui Zeus şi al unei regine de pe pământ, ce se numea Alcmena. La început muritor, Heracle va dobândi mai târziu, ca o răsplată a vitejiei sale, nemurirea.

3. Pe-o friză a marelui altar ce-l avea Zeus la Pergam, se vedea Atena – Minerva la romani – târându-l după sine pe Encelade. Scena se petrece doar cu o clipă mai înainte ca zeiţa să-l îmbrâncească pe gigant într-o groapă şi, prăbuşind deasupra lui un munte, să-l facă prizonier pe veşnicie, în insula Sicilia. Gigantul, cu un genunchi la pământ şi un picior întins, căutând un sprijin, nu poate să se opună elanului zeiţei, deşi, din toată încordarea trupului şi a feţei, se vede că se luptă cu deznădejde.

4. Pe frizele Partenonului şi ale altor temple, în splendide basoreliefuri şi statui, ca şi pe amforele vechi, în marmură sau în ceramică, artiştii plastici ai antichităţii au imortalizat cântecele poeţilor despre aceste imaginare lupte ale olimpienilor cu giganţii.