Note

1. Gigantul Tifon, aşa cum ni-l descriu poeţii, şi mai ales Hesiode şi Apolodor din Atena, era fiul Gheei şi al Tartarului întunecat. El s-a căsătorit cu uriaşa Ehidna, cea jumătate viperă şi jumătate femeie, şi au avut împreună o serie de odrasle fioroase: hidra din Lerna; Cerber – paznicul Infernului; Ortos – un alt câine cu două capete – şi Himera.

2. Legendele eline arătau că egiptenii au început să se închine anumitor animale, socotite sfinte, din vremea când zeii au fugit din Olimp, până în Egipt, de frica lui Tifon, şi acolo s-au metamorfozat în diferite animale, ca să nu mai poată fi recunoscuţi de acest monstruos fiu al Gheei.

3. În timpurile de odinioară, o parte din munţii Balcani se chemau Hemus (hema tâlcuindu-se prin sânge), adică munţii însângeraţi. Numele venea de la culoarea roşie a pietrelor în răsăritul şi apusul zilei, dar în legende se spunea că această culoare se datoreşte sângelui vărsat de Tifon. De asemenea, se credea că forma prăpăstioasă a acestor munţi a apărut în urma luptelor ce au avut loc aici, între Tifon şi Zeus, când monstrul a smuls munţii din loc, ca să-l poată lovi pe stăpânul Olimpului.

4. Pe Partenon, templul magnific din Atena, clădit din marmură, împodobit cu renumitele sculpturi ale lui Fidias, ca şi în desenele făcute pe vasele greceşti, erau adeseori înfăţişaţi zeii, petrecând liniştiţi în Olimp, după victoriile împotriva titanilor, giganţilor şi a lui Tifon.

5. Cele nouă muze erau: Caliope – muza poeziei epice; Euterpe – muza muzicii; Melpomene – muza tragediei; Talia – muza comediei; Terpsihore – muza dansului; Erato – muza poeziei de dragoste; Clio – muza istoriei; Urania – muza astronomiei şi Polimnia – muza imnurilor de slavă. Ele erau fiicele lui Zeus şi ale Mnemosinei, zeiţa memoriei.