Triptolem răspândeşte agricultura

Timpul a început să treacă. Triptolem6 s-a făcut flăcău, şi-atunci Demetra i-a cerut să plece-n lume şi să-nveţe pe oameni ce este-agricultura, un meşteşug atât de spornic.

Şi ca să vânture pământul mai repede ca rândunica, Demetra i-a dăruit carul ce o purta pe ea-n Olimp. Era un car tras de balauri.

Iar Triptolem trecea cu carul cel zburător din ţară-n ţară, şi-i îndruma cu-nţelepciune, în tainele agriculturii, pe toţi cei ce doreau să aibă o viaţă mai îmbelşugată.

Odată, totuşi, Triptolem se pogorâse-n Sciţia. Aici domnea un rege aspru, ce purta numele de Lincos. De cum a poposit flăcăul în ţara asta, s-a îndreptat către palatul regelui, să-i spună ce gânduri l-au adus. Dar Lincos, om hain, din ură şi din invidie pe tânăr, a pus la cale să-l ucidă.

— Am să-i iau carul său şi plugul şi am să mă mândresc eu însumi c-aş fi născocitorul acestui meşteşug pe care îl răspândeşte Triptolem! … îşi spunea regele în barbă.

S-a făcut că-l primeşte bine. L-a ospătat şi l-a culcat într-o-ncăpere mai ferită. Noaptea, pe când dormea flăcăul, s-a apropiat cu paşi de tigru ce vrea să-nşface o vietate şi, cu o suliţă, pe care şi-o pregătise de cu seară, a dat să-mpungă pe flăcău. Şi-a hohotit plin de cruzime:

— Ha, ha! … Acuma-vei pieri! …

Demetra însă, ce-l veghease pe ocrotitul său, prin vrajă – deşi la mare depărtare – n-a lăsat regelui răgazul să-i ia viaţa lui Triptolem. L-a prefăcut pe acest rege într-o dihanie complită, al cărei ţipăt parcă-i hohot. L-a făcut fiara cunoscută sub numele de linx sau râs7.

Cu ţipătul său, crudul Lincos l-a şi trezit pe Triptolem. El a prins suliţa scăpată de regele schimbat în fiară şi a voit să-nceapă lupta. Dar linxul, hohotind sălbatic, s-a năpustit, nebun, pe uşă şi a pierit către pădure.

Scăpat de moartea plănuită de Lincos împotriva lui, flăcăul a pornit spre casă, părăsind Sciţia, o ţară unde fusese rău primit8. Şi Triptolem, dorind s-arate recunoştinţa sa zeiţei, a pus la cale în Elada nişte serbări strălucitoare, serbările eleusine9. Aici veneau agricultorii şi îi cereau sorei lui Zeus, Demetra cea cu păr bălai, să-i ocrotească pe ogoare şi să le umple casele cu grâne: orz, secară, mei…