Un copil născut de două ori

Semele a pierit în flăcări… Doar fiul ce-l purta în sânu-i Semele cea nefericită a fost scăpat prin voia Gheei, când potolise pârjolirea palatului regelui Cadmos.

De fapt, din flăcări, l-a smuls Zeus pe băieţaşul lui Semele, căci băieţaş era copilul. L-a strâns în braţe ca un tată şi i-a rostit înduioşat:

— Feciorul meu, ţi-ai pierdut mama, totuşi, tu ai să vieţuieşti…

Şi, printr-o taină cunoscută numai de el, Zeus l-a luat şi l-a închis în coapsa lui, la fel ca-n sânul unei mame.

Au râs puţin de dânsul zeii, când au aflat că Zeus poartă pruncul închis în coapsa sa. Dar Zeus şi-a văzut de treabă, şi chiar la vremea cuvenită, la care-ar fi născut Semele, l-a scos frumos, şi el, din coapsă.

Iată de ce Dionisos1 a fost numit şi Ditirambus2 – sau cel născut de două ori. Căci el o dată se născuse din mama lui pierită-n flăcări, şi-a doua oară-l adusese pe lume Zeus, tatăl lui.

Şi Zeus l-a chemat pe Hermes şi-a grăit:

— Să duci, pristave, pruncul ăsta, la Teba cea cu şapte porţi. Socrul meu, Cadmos, a murit, dar Atamas e-n locul lui, ca ginere şi ca urmaş. Soţia sa, regina Ino, e soră bună cu Semele. Îi dai lui Ino băieţaşul şi-i porunceşti să mi-l păstreze într-o odaie-ntunecoasă, ferită de lumina zilei. Să nu mi-l afle, cumva, Hera…

A luat în braţe Hermes pruncul şi a zburat cu el în Teba. Iar Ino, soră cu Semele, l-a primit plină de-ncântare pe-acest copil orfan de mamă. Abia de-o zi, şi ea născuse un copilaş, pe Melicerte. Se nimerise numai bine. Le da la amândoi să sugă din sânul ei bogat în lapte3. De îngrijit, îl îngrijea o sidoniană vrăjitoare, ce purta numele de Mistis4. Şi sidoniana vrăjitoare a pus la cale pentru zeul cel nou-născut serbări nocturne, dionisiace, zgomotoase. Ca-nchinătorii să n-adoarmă, a creat tobe şi ţimbale cu sunete răscolitoare şi-a aprins torţe luminoase, care s-alunge umbra nopţii. A născocit apoi tiasul, un danţ frenetic, ce se joacă în strigătele de „Evoe!”… Ea i-a dat zeului şi tirsul, toiag şi armă totodată, ce are-n vârf un con de pin şi e-nvelit în flori şi frunze de iederă căţărătoare. Tot ea a-ncercuit şi fruntea şi buclele strălucitoare ale acestui zeu frumos şi vesel, cu verzi ghirlande-mbălsămate şi struguri aurii şi dulci.