6.

Pentru ce ascultă vorbindu-se de naşterea lui Dumnezeu şi de crearea Lui, ca scos din cele ce nu sunt, şi despre tăiere şi împărţire şi desfacere, cercetătorul rău voitor al celor spuse? Pentru ce facem judecători pe acuzatorii noştri? Pentru ce punem suliţele în mâna vrăjmaşilor? Socoteşte cum va primi cuvântul despre acestea, sau cu ce înţeles, cel ce laudă desfrânarea sau stricarea pruncilor, cel ce se închină patimilor şi care nu poate cugeta nimic mai presus de trup, cel ce şi-a dat şi mai înainte nişte zei şi pe aceştia i-a cunoscut din actele cele mai ruşinoase? Nu în înţeles material? Nu într-un înţeles ruşinos? Nu într-un înţeles prostesc? Nu în înţelesuri care îi sunt obişnuite? Nu va face învăţătura ta despre Dumnezeu susţinătoare a zeilor şi patimilor lui? Căci Dacă îi ispitim noi înşine prin cuvintele acestea, îi îndemnăm să „filosofeze” prin ale noastre cele ale lor5. Şi dacă ei născocesc cele rele, cum nu s-au ţinut de cele date lor de noi? Aceasta produce războiul dintre noi. Pentru aceasta cei ce se bat pentru Cuvântul mai mult decât îi place Cuvântului, pătimesc cele proprii nebunilor, care-şi aprind casele proprii sau îşi sfâşie copii, sau îşi alungă părinţii socotindu-i ca străini6.