9

Dar fie! Eşti tu înalt şi dincolo de cele înalte, şi mai presus de nori, dacă vrei? Eşti văzătorul celor nevăzute şi auzitorul „celor de negrăit” (II Cor. 12, 4)? Eşti tu înălţat ca Ilie mai presus de văzduh (IV Regi 2, 11) şi învrednicit ca Moise de vederea lui Dumnezeu (leş. 2, 3; 19, 20; 33, 18-

22) şi ca Pavel răpit la cer (II Cor. 12, 2)? Pentru ce faci astăzi şi pe alţii sfinţi şi-i hirotoneşti teologic şi le insufli învăţătura şi ai ridicat pe scaune mulţi necunoscători ai Scripturilor? Pentru ce îmbraci în pânze de păianjen pe cei slabi, ca şi când aceasta le-ar arăta înţelepciunea şi mărimea? Pentru ce ridici colţii împotriva credinţei?

Pentru ce încerci o laudă a dialecticienilor, cum făceau miturile de odinioară cu giganţii? Pentru ce, ispitind bărbatul spre o grămadă de porniri uşuratece şi nebuneşti ca spre un vas de murdării, l-ai afemeiat apoi prin linguşiri şi l-ai făcut laborator de impietate, făcând să rodească necuminţenia lui cu nepricepere? Mă contrazici şi în acestea? Şi celelalte nu sunt nimic pentru tine?

Când trebuie stăpânită limba ta, de ce nu-ţi opreşti cuvintele ce le produci? Ai şi alte multe preţuite teme de discuţie. Întoarce cu folos spre ele boala ta.