26.

Aceasta pot să o compar cu ceea ce ne dă învăţătura deplină despre Dumnezeu. Numai că metodele sunt Inverse. Acolo mutarea se înfăptuieşte prin desfiinţări.

Aici, desăvârşirea se face prin adaosuri. Iată cum: Vechiul Testament propovăduia deschis pe Tatăl, iar pe Fiul mai obscur. Noul Testament ne-a arătat pe Fiul (I Pt. 3, 20) şi ne-a făcut să străvedem dumnezeirea Duhului. Duhul e introdus acum în cetate, făcându-ne mai clară arătarea Lui. Căci nu era sigură o propovăduire vădită a Fiului, până ce nu era mărturisită clar dumnezeirea Tatălui. Şi câtă vreme dumnezeirea Fiului încă nu era admisă, nu se putea primi încă în mod mai îndrăzneţ, ca să spun aşa, povara Duhului Sfânt284. Precum, îngreunaţi de mâncare peste putere şi îndreptându-şi privirea încă prea slabă spre lumina solară, oamenii îşi primejduiesc puterea, aşa, dimpotrivă, prin adaosuri parţiale şi, aşa cum zice David, prin „urcuşuri” (Ps. 83, 6) şi prin înaintări şi propăşiri „din slavă în slavă” (II Cor. 3, 18), lumina Treimii va lumina celor mai strălucitori.

Pentru acest motiv, socotesc, se sălăşluieşte în parte, pe măsura puterii celor ce-L primesc, şi în ucenici, la începutul Evangheliei, după Patimă, după înălţare. El le întăreşte puterile (Mt. 10, 1; Mc. 6, 7; Le. 9, 1), le este insuflat (In. 20,22), li Se arată în limbi de foc (Fapte 2, 3).

El Se arată prin Iisus, cum o vei observa şi tu, citind cu mai multă atenţie: „Eu voi ruga pe Tatăl, zice, şi alt Mângâietor vă va trimite vouă, Duhul adevărului” (In. 14,16-

17). Aceasta ca să nu pară cumva că este un zeu opus şi că se vorbeşte de o altă putere. Apoi: „Tatăl îl va trimite în numele Meu” (In. 14, 20). Acum lasă pe „Voi ruga”, păstrând pe „îl va trimite”. Apoi spune: „II voi trimite” arătând propria Sa demnitate. În sfârşit: „Va veni”, indicând puterea Duhului285.