4

Dacă era cândva, când nu era Tatăl, era cândva când nu era Fiul. Iar de era cândva când nu era Fiul, era cândva când nu era nici Duhul236. Dacă Unul exista „de la început” (In. 1, 1), erau şi Cei Trei237. Dacă arunci pe Unul jos, îndrăznesc să spun că nici pe Ceilalţi doi nu-i pui sus. Căci care e folosul unei dumnezeiri nedesăvârşite238? Mai bine zis, ce dumnezeire este aceea care nu e desăvârşită? Şi cum e desăvârşită (completă) dacă-i lipseşte ceva pentru a fi desăvârşită (completă)? Căci îi lipseşte ceva, dacă nu are sfinţenia239. Dar cum ar avea-o pe aceasta, dacă nu ar avea pe Duhul Sfânt? Sau să ne spună cineva dacă sfinţenia este altceva decât Acesta şi cum se înţelege? Sau dacă este aceeaşi, cum nu este Duhul Sfânt „de la început”? Aceasta ar însemna că este mai bine pentru Dumnezeu să fi fost cândva nedesăvârşit (incomplet) şi fără Duhul. Dacă nu era „de la început”, este pus în acelaşi rând cu mine, chiar dacă a fost cu puţin timp înainte de mine. În acest caz suntem separaţi de Dumnezeu prin timp240. Dacă este din acelaşi plan cu mine, cum mă face pe mine dumnezeu (I Cor. 3,16), sau cum mă uneşte cu dumnezeirea? (I Cor. 3,16)241.