7.

Acum ai cuvântul. Atacurile tale să se pună în mişcare, silogismele tale să se împletească. El este, zici tu, sau cu totul nenăscut, sau născut. Dacă este nenăscut, sunt două cele fără de început. Iar de este născut, faci iarăşi o distincţie. El vine sau din Tatăl, sau din Fiul. Şi dacă este din Tatăl, sunt doi fii şi fraţi. Mai născoceşte şi nişte gemeni, dacă voieşti, sau arată pe unul mai în vârstă şi pe altul mai tânăr, fiindcă ţii mult la cele corporale.

Dar, adaugă el, dacă El vine din Fiul, ne apare şi un Dumnezeu nepot. Şi ce-ar fi mai absurd ca aceasta? Acestea sunt spuse de cei „înţelepţi în a face rău” (Iez. 4, 22), dar nu voiesc să scrie cele bune. Insă dacă aş fi socotit necesară distincţia, aş fi primit lucrurile, fără să mă tem de nume. Dar, fiindcă Fiul este Fiu după o relaţie mai înaltă, neputând noi să indicăm altfel decât aşa pe Cel din Dumnezeu şi de o fiinţă, nu trebuie să socotim necesar ca toate numirile de jos şi ale rudeniei noastre să le strămutăm la dumnezeire? Sau poate tu socoteşti pe Dumnezeu bărbat, fiindcă e numit Dumnezeu şi Tată, şi dumnezeirea femeie, potrivit acestei numiri; şi pe Duhul nici bărbat, nici femeie, fiindcă nu naşte? Iar dacă continui aceste copilării, cugetând pe Dumnezeu cu voia ta, potrivit vechilor aiureli şi mituri după care Dumnezeu a născut pe Fiul unindu-Se cu voia Sa, ne introduci pe Dumnezeul lui Marcion, care e bărbat şi femeie, care născoceşte eonii noi243.