8.

Deoarece nu acceptăm cea dintâi distincţie a ta, care nu admite nimic la mijloc, între născut şi nenăscut, vor dispărea îndată, împreună cu ea, fraţii şinepoţii, cu distincţia lor, desfăcându-se primul principiu ca un nod multiplu, ceea ce va produce descompunerea, trebuind să se retragă din teologie244. De fapt, spune-mi, unde vei pune tu pe Cel purces, care apare la mijlocul celor deosebiţi de tine şi Cel ce-L introduce acolo e un teolog superior ţie: Mântuitorul nostru. Aceasta dacă nu elimini cuvântul acesta din Evangheliile tale, pentru un al treilea Testament al tău245. El, „Duhul Sfânt, Care de la Tatăl purcede” (In. 15, 26), şi întrucât purcede de acolo, nu este creatură. Iar întrucât nu e născut, nu e nici Fiu? Dar fiind intermediar între Cel Nenăscut şi Cel Născut, este Dumnezeu. Şi aşa, scăpând din ţesătura silogismelor tale, apare ca Dumnezeu, mai tare ca despărţirile tale. Dar ce este purcederea? Spune-mi tu, ce este nenaşterea Tatălui şi eu îţi voi explica ce este naşterea Fiului şi purcederea Duhului. Şi vom delira amândoi, aplecându-ne spre a străbate tainele dumnezeieşti (In. 20, 11). Şi ce suntem noi pentru acestea? Cei ce „nu putem vedea nici cele de la picioare şi nu putem număra nici nisipul mărilor, nici picăturile ploii, nici zilele veacului” (înţ. Sir. 1, 2). De aceea nu putem pătrunde nici „adâncurile lui Dumnezeu” (I Cor.

2, 10) şi înţelege raţiunea firii negrăite şi mai presus de raţiune.