10.

Deoarece dumnezeirea este pentru noi necorporală, să continuăm puţin a cerceta ceea ce înseamnă aceasA DOUA CUVÂNTARE TEOLOGICĂ ta33. Oare nu este ea în nici un loc, sau este undeva? Dacă nu este nicăieri, va întreba cineva dintre cei foarte scormonitori: cum ar putea ea arunci exista? Căci cum poate exista ceea ce nu e nicăieri? Iar de este undeva – fiindcă este – este singur sau în totul sau mai presus de totul333. Dar de este în totul, ea este fie în vreo parte, fie pretutindeni. Şi dacă este în vreo parte, este circumscris de această parte mai mică; iar de este pretutindeni, este circumscris de ceva mai mare, vreau să spun că cel ce-l cuprinde e mai mare ca cel cuprins şi altul decât el, dacă totul trebuie să fie conţinut de tot şi nu poate să fie liber de mărginire în orice loc34. Aşa este dacă dumnezeirea este în tot. Dar atunci unde ar fi ea înainte de-a exista totul (care este universul)? Nici aceasta nu produce o mică nedumerire.

Iar dacă dumnezeirea e mai presus de totul, oare nu o desparte nimic de totul? Dar unde este ceea ce este mai presus de acest tot? Şi cum s-a cugetat ceea ce-l ridică mai presus şi este ridicat mai presus, nefiind vreo graniţă care împarte acestea şi le desparte35? Nu trebuie să fie numaidecât ceva la mijloc, care mărgineşte totul (universul) şi ceea ce este mai presus de totul? Şi ce poate fi acesta decât un loc, ceea ce am evitat să admitem? Şi încă nu spun că dumnezeirea e numaidecât necircumscrisă, şi dacă este cuprinsă prin cugetare. Căci şi putinţa de-a fi cuprinsă prin cugetare este un chip al circumscrierii353.