20.

Cât despre Pavel, dacă era cu putinţă să descrie cele ce le avea cerul al treilea (II Cor. 12, 2) şi acea mare înaintare sau înălţare, sau ridicare până la El, am fi cunoscut ceva mai mult despre Dumnezeu, dacă aceasta era taina răpirii. Dar deoarece erau negrăite (II Cor. 12, 2), să fie cinstite şi de noi cu tăcere. Să ascultăm numai ce ne spune Pavel: „în parte cunoaştem şi în parte proorocim” (I Cor. 13, 9).

Aceasta şi unele ca acestea mărturiseşte el, care nu e simplu în cunoaştere, el care făgăduia să dea o dovadă a lui Hristos care grăieşte în el (II Cor. 13, 3), el, marele apărător şi învăţător al adevărului. De aceea şi declară că toată cunoştinţa de jos nu e deloc mai presus de oglinzi şi de ghicituri, ca una ce constă din mici chipuri

(imagini) ale adevărului. Iar de nu apar unora care cercetează prea mult şi cu prea multă curiozitate aceste lucruri, poate acestea nu erau altele decât cele ce nu se pot purta acum, dar pe care Cuvântul însuşi le dă de înţeles ca cele ce vor fi purtate şi vor fi descoperite cândva.

Sunt cele de care Ioan, Înainte-Mergătorul Cuvântului, marele glas al adevărului, a spus că nici lumea întreagă de jos însăşi nu le poate cuprinde (In. 21, 25)59.