7.

Căci ce vei înţelege prin dumnezeire, dacă te vei încrede în toate puterile raţionale? Sau spre ce te va duce raţiunea pe tine, cel mai mare filosof şi teolog, care te lauzi cu cele nemăsurate? Oare este ea un corp? Dar atunci cum este ea infinită, nedefinită, fără o formă şi de nepipăit şi nevăzută? Sau sunt şi corpurile astfel? Ce abuz de limbaj! Nu aceasta e firea corpurilor. Sau este dumnezeirea un corp, dar fără aceste însuşiri? Ce grosolănie! Oare nu este dumnezeirea nimic mai mult decât noi? Dar cum poate fi închinată, dacă este circumscrisă?

Sau cum va evita să fie compusă din elemente şi să fie iarăşi desfăcută în ele, sau să dispară cu totul? Căci compoziţia este un început (principiu) al luptei, iar lupta, al dezbinării şi al descompunerii30. Descompunerea este însă ceva cu totul străin lui Dumnezeu şi primei firi (firii lui Dumnezeu). Deci nu este El în dezbinare, ca să nu fie descompunere; nici luptă, ca să nu fie dezbinări; nici compoziţie, ca să nu fie luptă. De aceea nici corp, ca să nu fie compoziţie. Raţiunea, urcând de la ultimele spre cele dintâi, se opreşte acolo.