8

Dar cum s-ar salva în acest caz faptul că Dumnezeu pătrunde prin toate şi umple toate, potrivit spusei: „Oare nu umplu Eu cerul şi pământul? Zice Domnul” (Ier. 23, 24) şi: „Duhul Domnului a umplut lumea” (înţ. Sol. 9, 7) dacă într-o privinţă circumscrie iar în altă privinţă e circum – scris? Căci sau va ocupa loc într-un întreg gol şi toate vor dispărea pentru noi, ca să fie dispreţuit Dumnezeu, ca unul ce a fost făcut corp şi nu are cele ce le-a făcut, sau va fi un corp între corpuri, ceea ce este cu neputinţă, sau se va strecura (în alte corpuri) şi va fi într-un contrast cu ele, ca lichidele ce se amestecă şi într-un fel le taie, în alt fel e tăiat, ceea ce e un basm mai absurd şi mai băbesc”

(I Tim. 4, 7), decât basmul despre atomii lui Epicur. Astfel povestea despre corpul Lui se va dărâma pentru noi şi cuvântul Lui nu va avea nici un temei.

Iar unii vor zice că Dumnezeu este imaterial, dacă acesta este al cincilea element, cum li s-a părut unora31, purtat într-o mişcare circulară, fie El ca imaterial şi un al cincilea corp şi dacă voiesc, necorporal, după pornirea şi închipuirea liberă a vorbirii lor. Nu vreau să discut despre acest lucru. Dar prin ce va fi El dintre cele mişcate şi purtate, ca să nu vorbesc de injuria ce I se aduce, dacă se socoteşte că cel ce le-a făcut se mişcă în acelaşi fel cu cele făcute şi cel ce le poartă e purtat cu cele purtate, dacă se admite totuşi aceasta? Şi ce este iarăşi ceea ce-L mişcă32? Şi ce e cel ce mişcă totul? Şi acela ce este? Şi aceasta la ne – sfârşit. Şi cum nu este decât în spaţiu, dacă este mişcat?

Dar dacă vor spune că Dumnezeu este altceva decât al cincilea, dacă acesta este un corp îngeresc, de unde sunt corpurile îngereşti şi ce sunt aceste corpuri? Şi cât de mult este Dumnezeu mai presus de îngeri (Evr. 1, 4), dacă îngerul îi este slujitor (Evr. 1, 14)? Iar de este mai presus de aceste corpuri, se introduce iarăşi o mulţime necugetată de corpuri şi un adânc de flecăreală, care nu poate să se oprească undeva.