15.

Iar când noi ziceam că Tatăl e mai mare ca Fiul prin cauză, şi ei adaugă propoziţia: „Iar cauza e prin fire”, Apoi conchid: „e mai mare prin fire” – nu ştiu dacă ei se înşeală prin acest raţionament pe ei înşişi sau pe cei către care le este cuvântul. Căci nu toate cele ce se spun simplu despre cineva se pot spune şi despre ceea ce este la baza acestuia, ci trebuie văzut despre cine şi ce se spune. Astfel, ce mă împiedică şi pe mine să propun această propoziţie: „Tatăl este mai mare”, apoi să adaug: „Prin fire nu este neîndoielnic mai mare nici chiar Tatăl” şi deci a conchide: „Cel mai mare nu e numaidecât mai mare” sau „Tatăl nu este numai Tată”136. Iar de voieşti aşa: „Dumnezeu este fiinţă, dar fiinţa nu este numaidecât Dumnezeu”, deci poţi conchide: Dumnezeu nu e numaidecât Dumnezeu. Dar socotesc că acest fals raţionament e propriu celor obişnuiţi cu această artă. Căci atribuind calitatea de „mai mare” cauzei, ei adaugă că „mai mare” este firea. E ca şi când noi, zicând că cutare e un om mort, ei ar adăuga simplu că aşa e omul.