16.

Dar cum vom trece sub tăcere o altă afirmare nu mai puţin vrednică de luat în seamă, ca niciuna din cele spuse: „Tatăl, zic ei, e un nume de fiinţă sau de lucrare”?

Şi ei socotesc că ne leagă prin amândouă. De vom zice că e nume de fiinţă, vom admite că Fiul este de altă fiinţă, deoarece fiinţa lui Dumnezeu este una, iar aceasta a avut-o în posesie, după ei, Tatăl. Iar de vom zice că e nume de lucrare, vom mărturisi că Fiul este creatură, nu născut. Căci unde este cineva care lucrează, acolo este numaidecât şi produsul lucrării. Şi vor spune, mirându-se: cum poate fi cel făcut la fel cu cel ce-l face? Despărţirea făcută de voi aş aproba-o şi eu, dacă ar fi necesar să se primească una din cele două ipoteze şi nu ar trebui mai degrabă să le respingi, amintind pe a treia ca mai adevărată: că Tatăl nu e nici nume de fiinţă, o, deştepţilor, nici de lucrare, ci de relaţie138, un nume care arată cum e Tatăl faţă de Fiul şi Fiul faţă de Tatăl. Căci precum la noi A TREIA cuvântare TEOLOGICA aceşti termeni fac cunoscută legătura de fire ce ne este proprie, aşa şi acolo înseamnă identitatea de fiinţă a Celui născut faţă de Cel ce L-a născut139. Admitem, pentru a vă face plăcere, că Tatăl este şi El o fiinţă. Dar El va implica pe Fiul, nu-L va exclude după ideile comune despre sensul acestui termen. Admitem că e şi numele unei lucrări, de vă convine aceasta. Dar nici aşa nu ne veţi prinde. Prin aceasta Tatăl va lucra în Cel de o fiinţă, deşi ideea voastră despre aceasta este prostească. Vezi cum scăpăm de întorsăturile voastre, care voiţi să purtaţi cu noi un război necinstit?

Dar după ce am cunoscut că tu nu te laşi bătut în raţionamentele tale sucite, să vedem adevărul şi din puterea cuvintelor dumnezeieşti, odată ce vrei să ne convingi şi din ele.