2.

Cele mai vechi opinii despre Dumnezeu sunt trei: lipsa unui principiu, multe principii şi un unic principiu.

Primele două au plăcut fiilor elinilor82. Să le placă mai departe. Lipsa unui principiu înseamnă o lipsă de rânduială, mulţimea de principii este o discordie şi, deci, şi ea e lipsită de principiu şi e lipsită de rânduială.

Amândouă duc la acelaşi rezultat: la neorânduială sau la descompunere. Căci neorânduială e pregătirea descompunerii. Iar noi cinstim unicul principiu. Nu un principiu mărginit într-o persoană. Fiindcă aceasta nu e persoana unică. Căci aceasta se sfâşie sau ajunge la discordie în ea însăşi şi devine mai multe83. Ci este o monarhie, un principiu care se arată în aceeaşi cinste a firii, în acordul voinţei, în identitatea mişcării şi în unicitatea consimţirii celor ce provin din ea, cum nu e cu putinţă în firea născută. Astfel, chiar dacă este în ea o diferenţă exprimată prin număr, nu e o tăiere în fiinţă. De aceea, monada „de la început” se mişca spre doime până în treime84. Şi aceasta este pentru noi Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh. Primul este Născător şi Purcezător, şi în chip nepătimitor şi netemporal şi netrupesc. Dintre ceilalţi, Unul e Născut, Celălalt purces, sau nu ştiu cum le-ar numi cineva, într-un mod cu totul deosebit de cele văzute. Căci nu vom îndrăzni să vorbim de o debordare a bunătăţii, ceea ce a îndrăznit să facă primul dintre filosofii elini, spunând despre cauza primă şi cauza a doua că prima e ca un crater care debordează prin curgere85. Să nu introducem o naştere involuntară şi un fel de debordare naturală şi nereţinută, care nu e potrivită ideilor noastre despre dumnezeire. De aceea, rămânând în hotarele noastre, A TREIA CUVÂNTARE TEOLOGICĂ admitem nenaşterea şi o naştere şi pe Cel purces din Tatăl, cum spune undeva Dumnezeu Cuvântul (In. 15, 2a)86.