3.

Acestui fapt îi urmează şi numele de „rob”, „pentru că slujeşte multora spre binele lor” (îs. 53, 11), pentru că e lucru mare pentru el să se numească „sluga lui DumA patra cuvântare teologică nezeu” (îs. 49, 6) m. Căci de fapt, a slujit trupului, naşterii şi patimilor noastre pentru libertatea noastră şi a tuturor prin care a mântuit pe cei ţinuţi sub păcat172. Iar ceea ce e lucrul cel mai mare al omului este să se împletească umilinţa sa cu Dumnezeu173 şi să devină Dumnezeu prin îmbinare şi „să fie vizitat de răsăritul cel de sus” (Le. 1. 8), încât şi Sfântul să se numească: „Fiul Celui Prea înalt„ (Le. 1, 32); şi să se dăruiască Lui „Numele mai presus de toate numele„ (Filip. 2, 9)174. Iar Acesta cine este altcineva decât Dumnezeu, „Căruia se cuvine ca tot genunchiul să se plece„ (Filip. 2, 10), Celui „golit”

(Filip. 2, 7) pentru noi şi care a unit „chipul dumnezeiesc” (II Cor. 4, 4) cu „forma robului” (Filip. 2, 7); şi „să cunoască toată casa lui Israel, că Dumnezeu L-a făcut pe El şi Domn şi Hristos” (Fapte 2, 36). Şi s-au făcut acestea prin lucrarea Celui ce S-a născut dar din bunăvoinţa Celui ce L-a născut.