7.

Să cugetăm în al treilea rând la termenul: „Mai mare” (In. 14, 7) şi în al patrulea rând la: „Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru” (In. 20,17). Dacă s-ar fi spus: „mai mare”, dar nu „egal” poate ar fi avut ceva conform părerii lor în aceasta. Dar dacă le aflăm clar pe amândouă, ce vor spune vitejii? Ce tărie vor avea din aceasta?

Cum se vor împăca cele de neîmpăcat? Căci odată ce este asemenea Lui însuşi, e cu neputinţă a spune că e şi mai mare şi egal. Nu este evident că „mai mare” priveşte cauza iar „egal” se referă la fire? 192 Şi aceasta o mărturisim noi cu multă recunoştinţă. Iar vreun altul ar zice, poate îndemnat de explicarea noastră, că nu poate fi mai mic decât Cel necauzat, odată ce este dintr-o astfel de cauză. Căci participă la slava Celui fără de început (Celui fără cauză), adăugându-I-se naşterea, act atât de măreţ şi atât de vrednic de veneraţie pentru cei ce au minte. Iar a spune că (Tatăl) este mai mare decât Fiul înţeles ca om, este adevărat, dar nu e un lucru mare.

Căci ce e de mirare în a spune că Dumnezeu e mai mare ca omul? Acestea fie spuse de noi către cei ce dau importanţă termenului „mai mare”.