Franţa.

Coaliţia de state europene care l-a înfrânt pe Napoleon a restaurat dinastia de Bourbon, aducându-l la tron pe Ludovic al XVIII-lea în 1814 Noul rege a optat, totuşi, pentru reconstrucţia parţială a sistemului existent înainte de revoluţie. El şi-a oficializat revenirea prin elaborarea unei noi constituţii a Franţei, Cartă din 1814 Documentul prevedea existenţa unui organ legislativ ales de un număr strict limitat de persoane, cei mai bogaţi 100 000 de oameni dintr-o naţiune de aproape 30 000 000 Carta menţinea Codul lui Napoleon şi reforma religioasă operată de el, instituia controlul statului asupra învăţământului, garanta egalitatea în faţa legii şi îngăduia păstrarea pământurilor cumpărate din fostele domenii ale nobilimii sau ale Bisericii. Deşi constituţia lui Ludovic nu preciza obligaţia miniştrilor de a acţiona în conformitate cu majoritatea parlamentară, până la urmă primul ministru a adoptat această cale. Guvernarea responsabilă a devenit o problemă politică extrem de importantă, stârnind numeroase dispute.

Faptul că Ludovic acceptase cele câteva schimbări liberale a produs reacţia imediată a tradiţionaliştilor. Aceştia respingeau politica moderată a regelui, militând pentru restaurarea deplină a vechii ordini aristocratice şi monarhice. În fruntea lor se afla chiar fratele regelui, contele de Artois. La moartea regelui, în 1824 el se va urca pe tronul Franţei sub numele de Carol al X-lea. Curând, noul rege a început să orienteze Franţa direct spre trecut. Într-un singur an, aristocraţii care îşi pierduseră pământurile au primit compensaţii din partea statului. În continuare, Carol a încercat să restabilească controlul Bisericii asupra învăţământului. În Franţa au izbucnit proteste. Opoziţia s-a estompat în 1827 când regele a acceptat că politica executivului să reflecte voinţa majorităţii parlamentare. Cu toate acestea, doi ani mai târziu, monarhul şi-a schimbat radical poziţia. Camera Deputaţilor a protestat dar Carol a reacţionat dizolvând legislativul. El a aprins, fără să ştie, flacăra revoluţiei. În noul parlament, adversarii săi au obţinut şi mai multe locuri. În această situaţie Carol a emis Ordonanţele din iulie, o serie de decrete care anulau recentele alegeri parlamentare, instituind un sever control asupra presei şi anulând votul a trei pătrimi dintre alegători. Rezultatul a fost ridicarea maselor din Paris. Astfel, ultimul monarh al dinastiei de Bourbon a fost obligat să fugă în Anglia. Curând, un „monarh burghez”, Ludovic Filip de Orleans, a devenit „regele francezilor”.

Pe tot parcursul domniei sale (1830-l848), noul monarh, a cărui familie de viţă regală sprijinise răsturnarea lui Ludovic al XVI-lea în 1792 a ţinut seama de interesele marii burghezii. Din 1815 anumite categorii profesionale şi clasa oamenilor de afaceri prosperi au preluat controlul asupra sistemului socio-economic. În 1830 ei i-au înlocuit din nou pe aristocraţi, alegându-şi un guvern care să-l reprezinte. Ludovic Filip a repus, de asemenea, în drepturi Cartă din 1814 anulată de către Carol al X-lea. Mai mult, el i-a revizuit prevederile electorale, acordând drept de vot la 200 000 de persoane.