Pacea de la Westfalia.

Conferinţele de la Münster şi Osnabrück au reunit toate puterile occidentale, creând premisele marilor congrese de pace europene; ele au deschis o nouă epocă în domeniul relaţiilor internaţionale, prin crearea dreptului popoarelor şi a structurii politice a Europei moderne până la Revoluţia Franceză. Pacea semnată la 24 octombrie 1648 marca în primul rând sfârşitul războaielor religioase pe continent; în al doilea rând, deşi Franţa rămânea în război cu spaniolii, punea capăt epocii preponderenţei iberice şi visului monarhiei universale habsburgice.

Deşi instituţiile Imperiului au fost menţinute, puterea împăratului a fost practic anihilată prin deplina suveranitate acordată principilor germani, care primiră Liberul exerciţiu al superiorităţii teritoriale atât în domeniul ecleziastic cât şi în cel politic. Superioritate în care nimeni, sub nici un pretext, nu are dreptul să-l tulbure. Ei au puterea de a face între ei sau cu străinii tratate, fiecare pentru conservarea şi securitatea sa, sub rezerva că aceste tratate să nu fie îndreptate împotriva Imperiului sau a Împăratului.

Se consfinţea astfel deplina dezintegrare politică a Imperiului, garantată în plus de Franţa şi de Suedia. Acestea îşi asigurară pentru ele şi pentru aliaţii lor câştiguri teritoriale importante: Franţa luă Alsacia, devenind astfel şi membră în Dieta imperială, ceea ce-l sporea influenţa în Germania; suedezii primiră Pomerania, pe care o împărţiră cu electorul de Brandenburg, a cărui putere începu să se afirme când deveni posesorul celor mai întinse domenii dintre toţi electorii. Bavaria, pe care Mazarin o vedea ca o contra-pondere la Austria şi-a păstrat dreptul electoral pe care îl luase de la Palatin, dar şi acesta îl primi înapoi, aşa că acum erau 8 electori imperiali. Danemarca şi Suedia luară şi ele locuri în Dietă, deschizând calea intervenţiei şi influenţei externe într-o Germanie deja distrusă de război. În fine, Elveţia şi Olanda deveneau independente. Prăbuşirea Austriei era completă; se deschidea astfel epoca preponderenţei franceze în Europa.

Întrebări de verificare: 1 Care era situaţia statelor europene la sfârşitul secolului XVI - începutul secolului XVII? 2 Cum au decurs conflictele între catolici şi protestanţi până la Războiul de 30 de ani? 3 Explicaţi cauzele şi efectele Războiului de 30 de ani. 4 De ce absolutismul a reuşit în Franţa şi nu şi în Anglia?

Bibliografie.

Ilie Grămadă, Franţa lui Richelieu şi Mazarin, Ed. Junimea, Iaşi, 1971

Charles Seignobos, Essai d’une histoire comparée des peuples de l’Europe, Editions Rieder, Paris, 1938

G. M. Trevelyan, Istoria ilustrată a Angliei, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1975

Immanuel Wallerstein, Sistemul nmondial modern, Ed. Meridiane, 1992-l993