Războiul împotriva Uniunii Sovietice.

Ideea declanşării unui război anti-sovietic părea tot ce putea fi mai străin politicii hitleriste, atâta vreme cât Germania şi URSS îşi împărţiseră estul Europei fără nici o neînţelegere; cu toate acestea la sfârşitul anului 1940 Hitler pregătea deja „Operaţiunea Barbarossa”, planul de campanie în Rusia. Lui Stalin o asemenea perspectivă i se părea incredibilă, mai ales după ce semnase şi un pact de neagresiune cu Japonia (13 apr. 1941); nici zvonurile nici rapoartele oficiale nu l-au putut convinge de trădarea aliaţilor săi. Hitler în schimb era gata încă din primăvara lui 1941 însă campania din Balcani a întârziat declanşarea războiului împotriva URSS. La 22 iunie 1941 Reich-ul şi aliaţii săi – România, Finlanda, Italia – invadează Rusia, complet nepregătită în faţa unui atac de mari proporţii; înfrângerea este deci inevitabilă, atâta timp cât în deceniul patru Stalin şi-a decimat comandanţii, în frunte cu Tuhacevski, iar pe 22 nu ordonă nici măcar mobilizarea generală. Ca urmare, după 3 luni de război două treimi din Armata Roşie au fost lichidate iar germanii atacă Moscova şi Leningradul. Forţele sovietice le opun o rezistenţă disperată; la 1 octombrie Stalin este nevoit să semneze un acord de prietenie cu Churchill şi Roosvelt pentru a beneficia de ajutorul militar şi economic occidental şi de Legea cash and carry. Uzinele sovietice sunt demontate şi transferate în spatele frontului; productivitatea creşte enorm, depăşind-o chiar şi pe cea germană. Ruşii sunt astfel capabili să susţină efortul de război, stabilizând frontul la începutul anului 1942

După eşecul ofensivei naziste asupra capitalei apărată de mareşalul Jukov. Situaţia devine staţionară atâta timp cât aliaţii occidentali refuză să deschidă un al doilea front iar Japonia nu se simte capabilă să atace URSS. Ca urmare, Hitler decide să abandoneze încercările de cucerire a Moscovei şi indică două noi obiective: Caucazul cu resursele sale de petrol, absolut necesare armatei germane şi oraşul Stalingrad. Planul său eşuează dezastruos; forţele Reich-ului nu reuşesc să pună mâna pe petrolul caucazian, iar Stalingradul nu va fi niciodată cucerit complet, în ciuda unei ofensive care ocupă întreaga toamnă a anului 1942 Ca urmare Jukov poate contra-ataca: armata germană de la Stalingrad este încercuită şi după o rezistenţă disperată capitulează la 2 feb.1943 Din acest moment soarta războiului a înclinat de partea aliaţilor.

Războiul de apărare a URSS a fost unul din punctele forte ale propagandei sovietice şi un moment istoric cu o imensă rezonanţă până azi. Statisticile indică cifra de 20 de milioane de morţi, 10 milioane de mutilaţi, 1710 oraşe distruse, dar alături de ele în imaginar a apărut o viziune mitologică, inspirată iniţial de Stalin şi de Ilia Ehrenburg, care a permis redresarea moralului rus. Abia în anii ’70-’80 schimbările politice au îngăduit o viziune mai relistă asupra conflictului, ilustrată de proză lui Vasâli Bâkov.