Europa în 1715

Tratatele din 1713/1714 au pus capăt preponderenţei franceze pe continent. Marele învingător al epuizantei succesiuni spaniole a fost indiscutabil Anglia, care punând mâna pe Gibraltar şi pe Minorca a dobândit supremaţia în Mediterana. Wilhelm murise în 1702; Ana, care i-a succedat, a ştiut să lase puterea în mâinile whigilor dirijaţi de Marlborough, care au relizat unirea Angliei cu Scoţia sub numele de Marea Britanie, relansând economic şi social subdezvoltata ţară nordică. După căderea lor de la putere conservatorii, în frunte cu Bolingbroke, au obţinut extrem de avantajoasă pace de la Utrecht, în timp ce pe plan intern au declanşat o adevărată ofensivă împotriva protestanţilor non-conformişti. Tory ar fi putut domina complet viaţa politică a Angliei dacă pe tron nu ar fi urcat în 1714 George I de Hanovra, care era legat de partidul whig. Aceasta a însemnat eliminarea conservatorilor din scenă pentru aproape jumătate de veac, deşi ei fuseseră artizanii păcii. Olandezii, în schimb, au dovedit că nu mai erau, politic şi economic, decât o remorcă a puterii de la Londra. Viena, după ce între 1703-l711 s-a confruntat cu o nouă mişcare a curuţilor condusă de fiul vitreg al lui Thököly, Francisc Rákóczi II şi-a instituit completa autoritate asupra Ungariei. Orientată mai mult spre centrul şi estul Europei, Austria redevenise o mare putere prin tratatele de la Carlowitz şi Rastadt, în ciuda extremei dispersări a teritoriilor sale pe care greoaia administraţie habsburgică nu era capabilă încă să le guverneze. În ceea ce priveşte Franţa, la moartea lui Ludovic în 1715 succesele politice interne şi externe ale absolutismului nu puteau masca bancruta statului şi pierderea dominaţiei continentale. Marele istoric Emest Lavisse făcea astfel bilanţul acestei domnii Monarhia nu i-a supravieţuit lui Ludovic decât cu 74 de ani, aproape cât durata domniei sale. Ludovic XIV a uzat monarhia franceză. Continuitatea războiului, enormitatea cheltuielilor de lux, erorile unui colbertism exagerat, revocarea Edictului de la Nantes. au redus la mizerie o ţară prosperă.

Întrebări de verificare: 1 Prin ce s-a caracterizat în general politica internă şi externă a statelor absolutiste? 2 Cum a evoluat politic Anglia de la Cromwell la George I? 3 Cum s-a desfăşurat şi care au fost rezultatele înaintării habsburgice în centrul şi estul Europei? Bibliografie.

Ion Hurdubeţiu, Istoria Suediei, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985

Emest Lavisse, Louis XIV, Robert Laffont, Paris, 1980

Charles Seignobos, Essai d’une histoire comparée des peuples de l’Europe, Editions Rieder, Paris, 1938

G. M. Trevelyan, Istoria ilustrată a Angliei, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1975