6

Însă atunci se petrecu un lucru, la care toate gurile-amuţiră, iar ochii rămaseră încremeniţi. Căci saltimbancul se-apucase între timp de treaba lui: ieşise prin-tr-o uşă-ngustă, şi-nainta pe funia întinsă între două turnuri, deasupra pieţei şi-a norodului. Şi tocmai când se-afla la jumătatea drumului, uşa îngustă se deschise iar şi un tip pestriţ, asemenea unei paiaţe, ieşi cu-o săritură, pornind cu paşi grăbiţi după întâiul. „înaintează, şchiopule, striga cu vocea lui oribilă, înaintează, leneşule, făţarnicule, faţă-de-făină! Vrei să te gâdil cu călcâiul meu? Ce faci aici între aceste două turnuri? în turn e locul tău, acolo trebuie să stai închis, tu stai în calea unuia mai bun ca tine!” – Şi cu aceste vorbe se apropia mal mult de el; dar când era doar la un pas de primul, atunci se petrecu un lucru îngrozitor, la care toate gurile-amuţiră, iar ochii rămaseră încremeniţi: el scoase un strigăt ca de diavol, sărind deodată peste cel ce se afla-naintea lui. Acesta însă, văzând rivalul său învingător, îşi pierdu cumpătul şi echilibrul: zvârli prăjina şi căzu mai repede ca ea, într-un vârtej de braţe şi picioare-n gol. Mulţimea din piaţă mugi atunci ca marea când se-nalţă uraganul: toţi, unii peste alţii, o zbughiră, dar cei mai mulţi tocmai din locul unde urma să cadă corpul.

Dar Zarathustra nu se clinti, iar corpu-acela căzu chiar lingă el, rănit de moarte şi zdrobit, dar încă viu. După o vreme, rănitul îşi veni iar în simţiri şi-l desluşi pe Zarathustra ce-ngenunchease lângă el. „Ce faci aici? îl întrebă într-un sfârşit; ştiam de mult că dracul o să-mi pună piedică. Acum o să mă ducă-n iad; vrei să-l opreşti?” „Pe cinstea mea, prietene”, răspunse Zarathustra, „acestea toate nu există: nici diavol şi nici iad. Doar sufletul tău va muri mai repede ca trupul tău: de-acu-ma, nu-ţi mai fie frică!”

Dar omul îl privi bănuitor. „Dacă spui adevărul”, grăi apoi, „atunci nu pierd nimic pierzându-mi viaţa. Sunt doar un animal dresat ca să danseze, cu lovituri de varga şi tain puţin.” „Ba nicidecum”, răspunse Zarathustra; „tu ţi-ai făcut o meserie din pericol, aceasta nu e de dispreţuit. Acuma vei muri de meseria ta: de-aceea, eu cu mâna mea am să te-ngrop.”

La vorbele acestea, cel care sta să moară nu răspunse; mişcă doar mâna, ca şi când ar fi căutat mâna lui Zarathustra, ca să-i mulţumească. –