X.

Ştiinţa rupe unitatea vieţii în două lumi: natura şi spiritul. Atunci când arta caută forma totalităţii, ea trebuie să contopească din nou cele două feţe ale vitalului. Nu există nimic care să fie doar materie, materia însăşi e o idee; nu există nimic care să fie doar spirit, sentimentul cel mai delicat este o vibraţie nervoasă.

Pentru a realiza această funcţie arta trebuie să pornească de la una din acele lumi şi de la ea să se îndrepte către cealaltă. Aceasta este originea diverselor arte. Dacă mergem de la natură la spirit, dacă, plecând de la figuri spaţiale, căutăm emoţionalul, arta e plastică: pictură. Dacă de la emoţional, de la afectivul care curge în timp aspirăm la plastic, la formele naturale, arta e spirituală: poezie şi muzică. Până la urmă, fiecare artă este atât una, cât şi alta; dar efortul, organizarea ei sunt condiţionate de către punctul de pornire.