XIII.

Importanţă are articularea materialului: una este articularea în ştiinţă şi alta în artă. În cadrul artei, una este în pictură şi alta în poezie.

Pictura interpretează problema vieţu, luând ca punct de plecare elementele spaţiale, figurile. Acea formă a vieţii, acea infinită totalitate de relaţii necesare pentru a constitui viaţa simplă a unei pietre se numeşte, în pictură, spaţiu. Pictorul creează cu ajutorul penelului său un lucru, organizând un sistem de relaţii spaţiale şi dându-i un loc în el; atunci lucrul acela începe să trăiască pentru noi.

Spaţiul este mediul coexistenţei: dacă în acelaşi timp există diferite lucruri, faptul se datoreşte spaţiului. De aici împrejurarea că fiecare tuşă dintr-un tablou trebuie să fie logaritmul tuturor celorlalte; din acest motiv un tablou e cu atât mai desă-vârşit cu cât fiecare centimetru pătrat de pânză face mai multe referinţe la restul ei. Este însăşi condiţia coexistenţei, care nu se reduce la o simplă zăcere a unui lucru lângă altul. Pământul coexistă cu Soarele, deoarece, fără Pământ, Soarele şi-ar pierde raţiunea de a fi şi viceversa: a coexista însemnează pentru lucruri a convieţui, a trăi unul pe seama altuia, a se sprijini reciproc, a fi alături unul de celălalt, a se tolera, a se hrăni, a se fecunda şi potenţa.

E necesar deci ca tabloul să se găsească prezent şi activ în fiecare dintre porţiunile sale; arta este sinteză mulţumită acestei facultăţi speciale şi stranii de a face ca fiecare lucru să le penetreze pe celelalte şi să dăinuiască în ele.

Construirea coexistenţei, a spaţiului necesită un instrument unitiv, un element susceptibil să se diversifice în nenumărate calităţi, fără a înceta să fie unul şi acelaşi. Această materie suverană a picturii e lumina.

Pictorul creează viaţă cu ajutorul luminii, ca Iehova la începutul facerii. Să nu uităm că la fiecare creaţie particulară, potrivit cărţii, Dumnezeu a văzut că este bună. Ni-l imaginăm pe Făcător retrăgându-se şi întorcându-şi ochii ca să obţină o viziune mai energică, mai obiectivă şi impersonală asupra operei sale: gest de pictor.

Pictura este categoria luminii.