Share on Twitter Share on Facebook

Scumpul

Peste un râu foarte mare

Și repede curgător

Vrând să treacă oarecare

Scump, de argint iubitor,

Mergând pe pod, cum să pare,

Unde-a călcat, n-a văzut,

C-atât s-a-mpiedicat tare,

Cât drept în râu a căzut.

Ș-începu să strige-n apă:

„Aoleu! mă înec! mor! 

Vino, lume, de mă scapă,

Da-mi mână de ajutor!”

Un pescar, din întâmplare,

Care aci s-a aflat 

Spre acestui scăpare

Degrab’ în râu s-aruncat,

Și cu multă osteneală

Spre el tare înotând,

L-a ajuns ca-ntr-o clipeală,

Coraj dându-și strigând:

„Dă-mi mâna încoaci mai tare,

Întinde-o mai în grab’,

Să te scap de înecare.

Fii cu curaj, nu fii slab”

Pe „dă-mi” auzind prin unde,

Scumpul mult s-a supărat.

„Nu-ți dau nimic„, îi răspunde.

Ș-în adânc s-a cufundat.