Share on Twitter Share on Facebook

Țiganul pocăit

-„Vedeți, zise un țigan,

   Ăl gard după ăl curcan?

D-acolo nici să-l luați,

   Dar nici iară să-l lăsați.

Eu nu voi să am păcat

   Să ziceți c-am îndemnat.

Dar împărțind ca între frați

   Partea mea tot să o dați,

Și fiindcă sunt jurat

   Să nu mănânc de furat,

Să mergeți să o schimbați

   Și pe pește să o da-ți,

Că sunt bătrân și mă păzesc,

   Și voi să mă pocăiesc.”

Căți sunt așa pocăiți

   Și de rele părăsiți,

Ei ca de foc să păzesc,

   Dar pe alții povățuiesc

A face rău neîncetat,

   Gândind că nu e păcat,

Dar, vai! când se dovedesc

   Dopotrivă pătimesc.