Share on Twitter Share on Facebook

Toporul și văcșoara

Un țigan meșter fierar,

Vecin find c-un plugar,

Și certîndu-se în vînt

Pentru un colț de pămînt,

Face-ndată un topor

Plocon la judecător

Și ducîndu-l la piept strîns,

De acel plugar s-a plîns,

Zicînd : -Cocoane, fă-mi drept,

Dumneata ești înțelept,

Pravila o știi de rost,

Nu ești ca d-alde noi, prost.

Un rumân azi a venit

Și șatra mi-a necinstit.

Ce mi-a zis d-aș înșira,

Mă tem că te-oi înjura,

Mi-a zis : Mă ! tu ești un hoț

De n-ai de potrivă-ți soț.

Ești un țigan răpitor,

Șiret șî înșelător,

N-a rămas un om în sat

Care să nu-l fi pișcat.”

-Mă ! mă ! n-auzi tu, mișel,

Zapciul strigă la el,

Aste cîte mi le spui

Mie le-a zis el, or cui?

-Ba, ba, coconașul meu,

Zicea el cum că sînt eu.

-Cînd dar bîrfești lo, lo, lo„,

Să zici mie acolo„.

-Așa, cocoane, făcea,

Mie acolo zicea.

-Mergi dar, nu te necăji,

Cum știu eu voi îngriji.

Țiganul dac-a ieșit,

Rumânul n-a zăbovit.

Pe loc o văcșoară ia.

Merge la zapciu cu ea,

Jalbă pentru țigan dînd

Și dreptate iar cerînd.

Zapciul, vaca văzînd,

Porunci cît mai curînd

Ca s-aducă pe țigan

Să stea față la divan.

Deci daca s-a-nfățișat.

Ș-amîndoi s-a judecat,

Cel cu vaca ieși drept

Ș-a zis că-n zădar să cert,

Țiganul, dac-a văzut

Că judecat-a pierdut,

Și socotind c-a uitat

De toporul ce l-a dat,

Zise : -Cocoane! apoi,

Fie-ți milă și de noi.

Și ia un topor încai

Dreptatea-n două să tai,

Judecătorul, rîzînd.

Îi dete răspuns zicînd :

-Așa e, țigane, dar

Toporul este murdar,

Că o vacă l-a călcat

Și coada i-a băligat,

De' nu poci nici într-un fel

Să mai pui mîna pe el.