Într-o zi, Nastratin Hogea, ceartă c-un vecin având,

Fuse tras la judecată, pentru dânsul jalbă dând;

Nastratin plecând să meargă spre a se înfățișa,

Băgă-n sân un pietroi mare și se-nfățișă așa;

Când pârâtorul de dânsul spunea câte îi plăcea,

Nastratin pe taină sânul își arăta și tăcea.

Judecătorul văzându-l că își bătea sânul plin,

Toată dreptatea o dete în partea lui Nastratin;

După ce jeluitorul fu d-aci afară dat,

Zise lui Nastratin Hogea: — Scoate ce mi-ai arătat;

El scoțând îndată piatra, o puse cu cinste jos

Și se trase la o parte, cu chip prea politicos.

— Dar ce este asta ? zise judecătorul bătrân;

— Este darul, el răspunse, ce ți-l arătam în sân.