Cu lanțurile ce le-tinzi,

Din ai tăi ochi rănitori?

Știu bine că inimi prinzi,

Nu pasări privigători.

Și-nc-ai după ce le prinzi,

De ce nu le și omori,

Ci numai vei să le prinzi,

Cias pă cias de mii de ori.

De arzi până le deprinzi

Cu flacără, de faci haz,

Apoi de-am le desprinzi

Pentru mai mare necaz,

Încât te faci că desprinzi

Cum și mrejile le uiți

Și că aprinzi cât coprinzi

Cu ochi-ncotro te uiți.

Acestea de ni le vinzi

Drept marghioli te-amagești

Minților ce sunt oglinzi,

Că văd curat ce gândești