Cine are piept să poarte

Cine are piept să poarte?

Focuri și dureri de moarte

Și să fie odihnit,

Suferind cu mulțămită

Așa patimă cumplită

Făr d-as-arăta mâhnit.

Numai eu mă văz în stare

Că mă arz făr-de-ntristare

Și râzând să mă topesc.

Numărând drept datorie

A muri cu bucurie

Pentr-aceia ci-o iubesc.

Mulți gândesc că despărțire

N-am din cei fără simțire

Piatră zic că sunt și fier.

Văzând ast fel de răbdare

Făr-d-avea asămănare

Și să miră cum nu pier.

Măcar că au și dreptate

De urmări aa ciudate

Toți de obșta să mira.

Să am moarte drept plăcere

Și să sufer cu durere

Făr-de-a nu mă supăra.

Dar greșesc, că n-au știință

Că cu poftă și voință

A răbda este dator.

Cine e să te-nțăleagă?

Și o mucenie-ntreagă,

Nu că e nesimțitor.

De aceia, cu-ntregime,

De simțiri, nu cu prostime,

Că cât ești înțelegând.

Ș-al meu suflet te iubește,

Și de voe să trudește,

Și să bucură arzând.

Dar mă rog de înțelege,

Că la pieptu meu e lege,

Pentru tine a ofta.

Ș-a răbda dureri și chinuri,

Patimi, focuri, și suspinuri,

Și a nu să văeta.

Și rămâi încredințată,

Că d-oi muri vro dată,

Tot același fiind eu.

Că și-n iad și fite unde,

Voi striga făr de ascunde,

Că tu ești amorul meu.(42)pag.

Chiar de nu mă crezi pe mine,

Întreabă și pă ori cine.

Și vezi câte pătimește,

Un suflet ce te iubește.

Întreabă dar și pă lume,

Și să vezi că nu sunt glume.

Că necazurile mele,

Carele petrec cu ele,

De lacrămi varsă părae,

Cu o groaznică văpae.

Cât și suflețelu-mi este,

De ohtături multe dese.

Și un cias nu văz odihnă,

Ca să dorm vreodată-n ticnă.

Durerile îmi sunt hrană,

Și mângâere la rană.

Mă arde făr de măsură,

Și slăbesc făr de căldură.

Că sunt bolnav din picere,

Și murind o fac tăcere.

Când nu te văz le am chinuri

Și când te zăresc leinuri,

Share on Twitter Share on Facebook