Cum sosește primăvară,

Îm dă inimă amară.

Căci când mă uit în grădină,

Trupul meu n-are odină.

Oriunde văz iarbă verde,

Mă-ntristează de mă perde.

Unde văz câte o floare,

Mă rănește de mă doare.

Und-auz vro păsărică,

Toată voia-mi să strică.

Că gândind me-aduc aminte,

De cele mai din nainte.