Florile cum să ivesc,

Păsărilea-morizesc,

Toate cu mare dogor,

Una după alta zbor.

Apoi pân pomi când să pun,

De viers zeferii răsun.

Și cu a lor zis firesc,

Focurile-ș răsipesc.

Ah! Când niște păsărei,

Tot au foc și dori și ei,

Cu cât mai vârtos un om,

Va putea să aibă som.