Haină ești la toate

La câte te-am rugat,

Îmi zici că nu se poate

Mă mir ce ț-am stricat,

Răpui cu a ta fire

Fără milostivire

Viețe Omenești,

Izvor ești plin de haruri

Dar ai ș-aceste daruri

Faci haz să pedepsetși,

Suspinurile mele

Și desele ohtări

Vei să le ai pre ele

Ca niște desfătări,

Te bucuri dușmănește

De cel ce te iubește

Văzându-l întristat,

A căruia-ntristare

Va să t-aducă-n stare

Să plângi ne încetat,

Căci carele rănește

Al altuia amar

Păcatul îl gonește

D-ai fi râvna-n zadar,

Ia-ți seamă dar vezi bine

Că nu ți să cuvine

Cumplit să pedepsești,

Prea cela ce-ți arată,

Și dragostea îi faptă

Prea cela să-l iubeti.