În flacăra carea mă arz

În loc de chinuri și necaz

Găsesc tot mângăere

Dulciață și plăcere.

Ca pervaneaoa am ajuns

Nu e vr-un lucru de ascuns,

Căci singur alerg de voe

Întru în foc făr de voe.

Când nu te văz îngheț de frig

Voiu să te văz și să mă frig,

A ochilor tăi rază

Îmi place să mă arză.

În focu-ți când mă prigoresc

Atunci mă număr că trăesc,

Atunci mă număr cu viață

Altmintrelea sunt de ghiață.

Astă parte mi-am ales

Din flacăra-ți să nu mai es,

Nici că voiu să am scăpare

D-un foc, ce raiu mi să pare.

Să arz trăind, să mor arzând

Ș-al tău obraz ne mai văzând,

Să-m pară focul viață

Și moartea o dulciaă.

Așa m-am hotărât să fiu

Cât voiu trăi și voiu fi viu,

În piept purtându-ți focul

Să-mi fericesc norocul.

Iar când pe urmă voiu muri

Nici de morți nu mă voiu feri,

Și voiu spune la oricine

Că așa mi să cuvine.