Îți arăt cu jurământ

Că a nu sta la cuvânt,

Ș-a strica paroala dată

Nu te credeam nici odată,

Tot deauna socoteam

Și a crede mă sileam,

Că poți fi deosebită

Și la cei voiți robită,

Iar acuma pe dintreg

Începui să înțeleg,

Că la câte îmi vei spune

Nici un temeiu nu pociu pune.

Când îmi zici că mă iubești

Te leșini, te prăpădești,

Când te văz iar cu schimbare

Și deosebire mare,

Apoi nici aci nu stai

Și tot pricină îmi dai,

Și te arăți cu durere

Mai cerând întemeere,

Nu știu și eu ce să zic

Că or ce voiu face stric,

Cum voiu gândi am greșală

Căci dragostea mă înalșă,

Nici într-un fel nu te-apuc

Că ești chiar ca un năluc,

Și asemenea ca luna

Ce să schimbă totdauna,

Ci dar mă rog să mă erți

De vreme ce-n doă părți

Și să-nduplecă cuvântul

Dincotro îți bate vântul.