Jurământ l-a mea iubită

Făcusem strașnic, și sfânt,

S-o iubesc ne osebită

În pieptu-mi s-o am slăvită.

Pân voiu intra în pământ,

O acest fel dar finiță

Legătură de amor

Am scris-o p-o frunzuliță,

D-un pom într-o grădiniță

Verde, pentru vecinic dor.

Ivindu-să însă-ndată

Iute mânios un vânt

Frunzulița fu suflată,

Și în aer depărtată

N-a mai rămas jurământ.

Țintuit întru-ntristare

Am rugat-o lăcrămând

Să mai aibă adăstare,

Poate iarăși vr-un vânt mare

Îm va da frunza curând.

Adio i-am zis finiță

Și pieptul meu o ohtat

Adio i-am zis zeiță,

Și sărutând-on guriță

De dânsa m-am depărtat.