Osebire amară

Osebire ria,

Osebire cu pară

Osebire gria.

Toată lumea-m pare

Iad întunecat,

Ș-a ei luminare

‘N negru înbrăcat.

N-are cum nimică

‘N ia de fericit,

Dacă i-am râdică

A tău chip strălucit.

Iar cu întâmplare

Când te dobândesc,

A le ei amare

Nu le socotesc.

Amor și rănire

‘N mine să unesc,

Munci și chinuire

‘Ndată mă găsesc.

La toate aceste

Împotriva-ș sta

Dar mai grea îm este

Osebirea ta.

Pieptu-m ticălosul

Fără să-l dorești,

Prea ne norocosul

Tot îl pedepsești.

Ș-a ta osebire

N-are ne greșit

Fără prelungire

Oi să-m de-a sfârșit.