Suflet altu n-are

Chin ast fel de mare

Foc ast fel de greu.

Trăesc moarte vie

Fără să mă știe

Altul decât eu.

Zioa nu-mi dă pace

Noaptea n-am ce face

Greu-m-e într-ascuns.

Unde cer dreptate,

Surdă răutate,

Nu-mi dă nici răspuns.

Mă-ntinz în putere

Cu glas cu vedere

În sus și în jos,

Nu-e nici o fire

Să aibă pornire

Am fi spre folos.

Ce e sus ascunde

Cine știe unde

Supt acea perdea.

Carea n-o ridică

Zicând că e frică,

Nu-l puteam vedea.

Ale lui slugi sfinte,

Mii de seci cuvinte,

Celor ce vorbesc.

Care nu-i cunoaște

Că sunt vulpi, șarpi, broaște,

Ce-n zadar trăesc.

Vii la omenire,

Mai rea nesimțire,

De piatră sunt toți.

Mai d-aproape rude

Mai rău nu aude

D-ai striga cât poți.

Nu găsești ființă,

Să aibă credință

Nici într-acel cias

Când paharul morții

Stă în pragul porții

Alt ci-a mai rămas?

Căci n-am o putere

Să trec printre sfere,

Doar va fi vrun loc.

Unde e astâmpăr

Nici vânz, nici nu cumpăr

N-am stăpân noroc,

Un loc prea departe

De vecinică moarte

Ci-acum pătimesc,

Numai pentru nume

Că mă aflu-n lume

Și adecă trăesc.