Trist filo milo

Tu cânți cu daruri multe

Tu cel mai rău îl faci milos

Silindu-l să te asculte,

Inimă rupi d-om simțitor

Gârlă pornești de lacrămi,

Când spui cântând cu mare dor

Tristele tale patimi,

Și

Eu prea jalnic te găsesc

Cu inim-amărâtă

Cu tine mult mă potrivesc

Lumea-m este urâtă

La tine viu aici în crâng

Mă rog nu-ți fie silă

La omeni nu voiu să mă plâng

La inimi fără milă.

Nu fugi, stăi, nu-ți sunt vrăjmaș,

Eu nu am colivie

Ci sunt simțitor pătimaș

Si voiu tovaroșie,

Viu ca să plângem însoțiți

Spuind cu-ndestulare

La frunze la copaci pârliți

A ta ș-a mea-ntristare.