Timpul trece cu azi, cu mâine,

Iar vecinul rău tot rămâne.

însă

Cine a aflat în lume prieten adevărat,

El o comoară bogată-n viața sa a câștigat.

Căci

Pe câți îi credem de prieteni

Ne sunt ca niște cunoscuți,

Numai din vedere văzuți.

Iar

Pe câți îi numim cunoscuți

Ne pot fi vrăjmași nevăzuți.

Cei mai mulți sunt

Prieteni ai mesii, iar nu ai nevoii.

Care zice:

Îl cunosc ca pe un cal alb.

Ș-aleargă să te-ajute-n grab.

Iar nu care

Se răspândesc ca potârnichile.

Zicând:

De-l voi mai vedea o dată, se face de două ori.

Zice un proverb:

Cuiul cel nou scoate pe cel vechi afară.

Însă

Niciodată pentru un prieten nou câștigat nu lepăda pe

cel vechi.

Că

Prietenul vechi este ca vinul, care pe cât se învechește

p-atât mai cu gust să bea.

Prieten adevărat este acela care te sfătuiește spre bine,

iar nu care îți laudă nebuniile.

Precum zice alt proverb:

Dacă din nenorocire ai prieten nerod, tu fii înțelept.

Iar de este

Bun ca pâinea a bună, îi iei îmbucătura din gură.

Zice alt proverb:

Dacă prietenul tău este miere, tu nu umbla să-l mănânci tot.

Cum a zis unul:

Tu zici că-mi voiești binele și mă-nghimpi ca albinele.

Prietenul la vreme de nevoie se cunoaște.