Povestea vorbii

Alt țigan o dată a intrat să fure, 

Cînd iată stăpînul în mîini c-o secure. 

— Ce cauți, țigane, (îi zise)-n grădină? 

— M-a aruncat vîntul, nu sînt eu de vină. 

— Te-a aruncat vîntul? Asta nu te scapă, 

Dar ce cată gheara-ți înfiptă în ceapă? 

— M-apucai de dînsa să nu mă ia vîntul. 

— Degeabă, țigane, nu ți-ai găsit sfîntul! 

Dacă e așa dar, de ce-ți umpluși traista? 

Apoi, românico, vezi, asta e asta! 

Dracu a mîncat plăcintele și crăpătorul stă de față. 

Minciună negîndită. 

Minciună cît Colțea de mare. 

Minciună cît toate zilele de mare. 

Minciuna sparge și case de piatră. 

Share on Twitter Share on Facebook