Un țigan furase două gîște grase 

Și să le ascunză-n desagi le băgase

Gîndind întru sine ce minciuni să zică 

De-l va-ntîlni-n cale vreun român. 

Merse dar cît merse, îl și-ntîlni-n grabă 

Un român c-o bîtă și stînd îl întreabă, 

Zicînd: — Spune, ce ai în desagi, țigane? 

El răspunse: — Icea am niște ciocane. 

— Dar dincolo ce ai? El întîi mințise, 

Dar greșindu-i gura: — Altă gîscă, zise. 

Gura păcătosului adevărul vorbește. 

Și-a pierdut cumpătul ca găina umbletul. 

L-a luat gura pe dinainte. 

Minciuna are loc și ea pe unde se trece.