Despre minciuni și flecării

Omul care e flecar 

Troncănește ca un car. 

Îl auzi numai: 

Hodorog-tronc! vorba îndată, 

Ca moara cînd e stricată. 

El 

Pentr-un șoarece se-nnoadă 

Și jură că n-are coadă. 

Și 

Încornorează țînțarul 

De ți-l face cît magarul. 

Sau 

Vei, nu vei, el cu d-a sila 

Face musca cît camila. 

Și 

Purecile cînd îi place 

Cît un elefant îl face. 

Da însă 

Cu minciuna or prînzești, or cinezi, 

Pe amîndouă nu le închelbezi. 

Căci 

Vremea cu încetul poate 

Să le descopere toate. 

Și mai vîrtos 

Minciuna are și ea pe unde să trece. 

Povestea ăluia: 

Umblă la grădinar crastaveți să vînză, 

Și lui de dînșii îi este acră rînza. 

Minciuna ca glonțul în apă se afundă 

Și îndată ca frunza iese în undă. 

Și 

Sulița orșiunde 

Nu să poate ascunde. 

Dar însă 

Mincinos pe mincinos nu poate înșela. 

Share on Twitter Share on Facebook